Am tot așteptat bugetul de stat și cum nu mai apare, cred că e momentul să recapitulam niște greșeli pe care guverne anterioare le-au făcut la elaborarea bugetului, greșeli pe care acest executiv ar fi bine să le evite în acest an.
- Zicala „mai bine mai târziu decât niciodată” nu se aplică la elaborarea bugetului
Bugetul a mai întârziat și în trecut. Și nu a fost bine deloc. În 2019, el a fost aprobat în Guvern în data de 8 februarie și în Parlament în 13 martie și ca atare, unele bugete locale au fost aprobate abia în luna mai. Deși unele cheltuieli au fost ținute sub control pentru că în primele luni ale anului, nu s-a putut cheltui mai mult de 1/12 din cheltuielile prevăzute în bugetul anului precedent, până la finalul anului, deficitul bugetar a depășit cu mult ținta pentru acel an. Mai grav a fost că multe investiții locale nu s-au mai putut realiza pentru că un bugetele locale au fost aprobate prea târziu și rămăsese puțin timp pentru implementarea investițiilor noi. Cifrele pe anul 2019 dovedesc asta: cheltuielile de capital în execuția bugetară la final de an au fost de doar 30 de miliarde, față de 33 de miliarde în 2020, an când bugetul a fost aprobat înainte de începerea anului fiscal.
- Să nu ne îmbătam cu apa rece
În ultimii ani, s-a împământenit practica de a se supraestima veniturile și de a se subestima cheltuielile. Anul trecut, în proiectul de buget pentru anul 2020, veniturile estimate au fost de 358 de miliarde de lei și la final de an, ele au ajuns doar la 322 miliarde de lei, adică cu 36 de miliarde de lei mai puțin decât estimarea inițială. Cheltuielile bugetare au fost estimate la 399 miliarde în proiectul de buget și la final de an, ele au ajuns la astronomica sumă de 424 miliarde de lei, adică au fost subestimate cu 25 miliarde de lei. În acest fel, România a reușit performanța de a face un deficit de 9,79% din PIB anul trecut. Pentru cârcotașii care vor spune că e de vina COVID-19 și nu avea cum să știe Executivul că va veni pandemia la momentul când a elaborat bugetul, va asigur că și în anul precedent s-a făcut fix același lucru. S-au prins în bugetul pe anul 2019 venituri de 342 miliarde și cheltuieli de 368 de miliarde de lei și la final de an, s-au colectat doar 321 miliarde de lei, adică cu 21 miliarde mai puțin și s-au cheltuit 369 de miliarde, adică cu 1 miliard de lei mai mult decât estimarea inițială. Deci, după cum se vede „erorile” de estimare cresc vertiginos de la an la an.
- Vindem blana ursului din pădure
Si în trecut s-a promis accesarea unor sume importante de fonduri europene, dar până la urmă, promisiunile nu s-au materializat. Și acum se promit mulți bani din cele 30 de miliarde de euro din Next Generation EU Funds. Însă pentru a accesa aceste fonduri, România trebuie să trimită la Bruxelles un Plan National de Redresare și Reziliența care trebuie să conțină reforme și proiecte pe digitalizare pentru 20% din sumele alocate și proiecte verzi pentru 37% din fondurile alocate. Varianta actuală a planului, lansată în noiembrie 2020, nu îndeplinește aceste criterii. Și dacă planul va fi refăcut cap-coadă și va îndeplini toate criteriile europene până în luna aprilie, când trebuie trimis la Bruxelles, acele fonduri europene vor sosi cel mai devreme în vara lui 2021. Asta înseamnă că sunt puține șanse că ele să contribuie în mod semnificativ la creșterea veniturilor bugetare și a PIB-ului în 2021.
- Un buget prost făcut duce la impredictibilitate
Un buget făcut pe picior a dus în trecut la o lipsă de predictibilitate care a afectat mai ales categoriile vulnerabile din România. Când socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg (când ce se scrie în buget nu se potrivește cu ce se întâmplă în viața reală), te alegi cu tăieri de cheltuieli publice sau creșteri de taxe pe nepusă masă. Mai exact, supraestimarea veniturilor și subestimarea cheltuielilor din bugetul pe anul 2020 au fost două dintre motivele pentru care nu s-a aplicat noua lege a pensiilor. Pensiile ar fi trebuit să crească cu 40% în septembrie 2020, conform unei legi votate în Parlament și promulgate de către Președinte. Însă, ele au crescut doar cu 14%, deși guvernul promisese că va respecta această lege.
- Cârpeala în locul reformelor nu duce la nimic bun
Nu se fac reforme în sistemul public, însă se cârpește de zor pe ici pe colo pentru a se mai reduce din cheltuieli. Asta nu a fost o formulă câștigătoare nici în trecut și nu va fi una câștigătoare, nici în viitor. Premierul Cîțu a vorbit de o plafonare a sporurilor pentru bugetari, însă nu a vorbit despre faptul că numărul de bugetari a crescut cât partidul sau s-a aflat la guvernare și a ajuns la 1,25 milioane. Cu siguranță din noiembrie 2019 pana în februarie 2021 era destul timp să se facă o analiză a aparatului de stat și să se ia niște decizii despre unde este supradimensionat și unde este subdimensionat. O astfel de analiză și măsuri curajoase luate pe baza ei ar fi putut rezolva multe dintre problemele bugetare de azi și asta fără să se afecteze negativ calitatea serviciilor publice.
Reforme nu s-au făcut nici în companiile de stat, deci e greu de înțeles mirarea premierului când nu a primit planurile de restructurare ale companiilor de stat. Cine să i le dea? Specialiștii pe care tot guvernarea din care a făcut parte i-a numit în campaniile de stat? A uitat oare că doar la câteva zile de la instalarea la guvernare în noiembrie 2019, executivul liberal s-a grăbit să pună în funcții de conducere în companii importante de stat, oameni de partid fără nicio pregătire în domeniul de activitate al companiilor unde au fost instalați? Dacă vrea ca aceste firme de stat să funcționeze bine și să aducă profit, atunci să înceapă o reformă serioasă și să angajeze profesioniști și nu oameni de partid, la vârful acestor companii. Va primi după aceea și planuri de restructurare. Între timp, Florin Cîțu nu ar trebui să se plângă de „performanțele” companiilor de stat.
Dacă nu învață din greșelile trecutului, guvernul riscă să le repete
Din păcate, dacă decidenții repetă greșelile din trecut, nu ei vor plăti oalele sparte, ci noi toți, prin tăieri de cheltuieli, creșteri de taxe, și o economie anemică care nu este sprijinită suficient de măsuri fiscale bine fundamentate.
Acest articol a fost publicat pe www.economica.net în data de 10 februarie 2021.