Din păcate, trebuie să admitem că suntem săracii Europei. Cu toate beneficiile aderării la UE și cu măsurile sociale adoptate până acum, nu am evoluat prea mult. La 13 ani de la aderare, conform INS,  rata sărăciei a scăzut doar cu 1,1pp, de la 24,6% din totalul populației, la 23,5%. România se află pe locul doi în topul țărilor cu cel mai mare grad al riscului de sărăcie, imediat după vecina noastră Bulgaria, cu un procent al populației sărace cu mult peste media europeană de 17,1%. Media copiilor și bătrânilor săraci din România e de 32%, cu aproape 50% mai mare decât media europeană, conform Eurostat, în timp ce 19% dintre angajați se află în risc de sărăcie.

Deși pare că suntem conștienți de aceste lucruri, continuam să vorbim despre măsurile necesare pentru a combate sărăcia în fiecare zi, fără să trecem la fapte. Mai mărim pensia minimă de la 704 lei la 775 lei? Dublam alocația de la 150 de lei la 300 de lei pentru copiii între 2 și 18 ani? Mai tăiem taxe, deși avem printre cele mai mici taxe din UE și colectam de la populație cele mai mici venituri bugetare ca procent din PIB din UE? Conform ultimelor date Eurostat, România colectează de la populație doar 32,3% din PIB, în timp ce media europeană este de 45,1%.

Albert Einstein definește nebunia astfel: „Definiția nebuniei este de a face același lucru de mai multe ori și a te așteaptă la rezultate diferite.” Așa pare că procedam și noi în acest caz. E clar că trebuie să schimbam regulile. Trebuie să înțelegem că legile sunt învechite și că ne țin prizonieri într-un sistem social falimentar care ne-a adus la coada Europei. Este momentul să discutam serios despre introducerea unui venit minim garantat în România.

1500 de lei pentru fiecare român

Trebuie să gândim problema sărăciei din altă perspectivă, „think outside the box”, cum spun americanii. De ce nu ar acorda statul 1500 de lei netaxabili fiecărui adult român care trăiește în România? Un dividend pentru fiecare român. Pare o nebunie, nu? Nu este o idee nouă. În America, atât democrați și republicani au venit cu idei similare. Democratul Andrew Yang, candidat la funcția de președinte al SUA, propune 1000 de dolari pentru fiecare american, o sumă pe care o numește „dividend de libertate”, adică să ai libertatea să faci ce dorești și să nu te preocupe nevoile zilnice. Richard Nixon, un președinte republican de această dată, propunea în 1962 un venit anual garantat pentru familii cu copii de 1600 dolari, adică 10000 dolari în moneda actuală. Un membru democrat al Camerei Reprezentanților, Rashida Tlaib a propus în iunie anul trecut un program BOOST, care ar acorda 3000 de dolari americanilor care câștigă mai puțin de 50000 de dolari pe an.

De ce 1500 de lei?

Calculele sunt destul de simple. Valoarea coșului minim de consum care asigură un trai decent pentru o persoană care trăiește singură este de 2684 lei, conform studiului realizat de  Syndex și  Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Salariul minim net este de 1346 de lei. Cu suma de 1500 de lei acordată de stat, o persoană ajunge la un venit de peste 2800 de lei. Așadar, dacă muncește cu norma întreagă, suma îi ajunge să trăiască decent. Pentru o familie cu doi adulți și un copil, valoarea coșului minim de consum este calculat de același studiu la 5918 lei pe lună. Dacă la două salarii minime, statul acordă 1500 de lei pentru fiecare părinte, veniturile acestei familii ajung la 5692 lei, deci foarte aproape de suma necesară pentru a avea asigurat un trai decent.

Varianta în care veniturile ar fi asigurate prin mărirea salariului minim net la 2684 lei, ar însemna un salariu brut de 4588 lei, situație în care multe firme din România nu ar mai rezista pe piață. Sunt adepta creșterii salariului minim, dar în limite sustenabile. Nu este cazul să omorâm gâsca cu ouăle de aur.

Facilitațile acordate  pentru  sprijinul persoanelor cu venituri mici ar putea fi înlocuite  cu  un  „divident pentru fiecare român”

Foarte frumos, veți spune. Dar de unde să ia statul banii necesari pentru o astfel de măsură? Mai întâi trebuie să înțelegem că, dacă statul asigură în acest fel acoperirea coșului zilnic, putem și trebuie să renunțam la unele beneficii sociale  acordate în actualul sistem, care sunt menite să ușureze accesul la servicii și bunuri pe care populația săracă nu și le permite. Dacă ai asigurați banii de trai, inclusiv cei de transport, de ce mai îți trebuie gratuitate pe tren? Banii care se duc către gratuități la transport, pot ajunge la tine în buzunar ca să îi folosești pentru transpost sau pentru a-ți acoperi alte nevoi. Dacă statul îți da 1500 de lei, indiferent daca ai contribuit la pensie sau nu, mai e nevoie de pensia minimă garantată, care este astăzi  de 704 lei? Bineînțeles, pensia bazată pe contributivitate trebuie să rămână, pentru că se bazează pe un contract social existent și pe faptul că seniorii de azi au plătit pensiile de ieri prin plata CAS când erau angajați și acum au dreptul să primească pensia pentru care au contribuit. Multe beneficii sociale sunt la mâna primarilor care uneori le folosesc abuziv și în scop electoral. Să luam aceste atribuții și să le înlocuim cu ceva mai simplu si  mai clar care să îi ajute pe cei care au cu adevărat nevoie de ajutor, fără a-i transforma pe cei vulnerabili în masă de manevră.

Unii vor spune că nu se poate, pentru că am încălca  niște repturi garantate de Constituție. Însă, dacă vrem să transformăm sistemul, trebuie să schimbăm inclusiv modul în care ne raportăm la principiile Constituției de azi. Trebuie să găsim o modalitate prin care să înlocuim în mod legal niște beneficii gândite la un moment dat cu altele  adaptate la nevoile de azi.

Taxarea redusă nu determină  bunăstarea tuturor românilor

Nu doar partea de cheltuieli ale statului trebuie regândită, ci și partea de taxare. Avem impozite foarte mici pentru cei care dețin proprietăți foarte mari. Nu văd niciun motiv pentru care taxarea proprietăților mari să nu crească. În prezent, colectăm din impozitul pe proprietate doar 0,6% din PIB (conform ultimelor date furnizate  de  Ministerul Finanțelor), adică doar 5,9 miliarde de lei au venit la buget din această sursă.

Există o inechitate uriașă între cei obțin venituri în calitate de salariați față de cei care dețin un PFA.  Practic, avem o inechitate orizontală, cum se numește în economie, adică doua persoane cu același venit brut, unul din salariu și unul din PFA, sunt impozitate complet diferit din cauza asigurărilor sociale. În mod normal, două persoane cu venituri brute egale trebuie taxate în același fel.

Redevențele trebuie regândite și banii colectați din aceste taxe trebuie redirecționați către investiții. Folosim niște resurse neregenerabile și atunci trebuie să punem ceva în loc din acești bani. Așa s-ar degreva niște resurse de la buget care în mod normal se duc către investiții și care ar putea fi direcționate către acest „dividend pentru fiecare român”.

Nu in ultimul rând, ar trebui sa ne gândim dacă un impozit de 10% aplicat pe venit nu este totuși prea mic. Oare nu putem să asigurăm coșul zilnic și să taxăm restul veniturilor cu cota unică, dar mai mare de 10% ? În acest fel, facem rost de bani la buget pentru a susține dividendul pentru fiecare roman. În definitiv, restul țărilor europene impozitează mult mai mult veniturile și o duc mult mai bine decât noi. Deși am tot scăzut taxele in ultimii ani,  am rămas tot la coada Europei din cauza sărăciei. Acest tip  de măsuri doar ne amăgesc și  nu se traduc în  câștig  consistent pentru cei  cu venituri mici. Majoritatea reducerilor de taxe în sistemul actual de impozitare îi avantajează mai mult pe cei bogați.

Contribuția la asigurarea de sănătate este o glumă. Ne prefacem că avem bani în fondul de sănătate pentru a acoperi nevoile de servicii medicale pentru toata populația, dar de fapt, dacă mergi la mijlocul lunii să îți faci investigații sau analize în baza asigurării medicale, ești refuzat sau trecut pe o lista de așteptare pentru că s-au consumat sumele alocate pentru luna respectivă. În sistemul de asigurări sociale de sănătate trebuie eliminate multe dintre excepțiile la plată. Dacă ai bani să plătești această asigurare – și cu acordarea acestui dividend vei avea – trebuie să plătești. De ce să fie pensionarii exceptați, daca își permit să plătească? Face sens aceasta scutire  în sistemul actual, în care un pensionar primește 704 lei, dar într-un sistem în care veniturile sunt mai mari, aceștia trebuie să plătească CASS pe venitul dobândit, la fel ca ceilalți români.

Nu  există o soluție perfectă, insă efectele negative ale unei astfel de măsuri pot fi prevăzute și combătute

Descurajează munca această măsură? Eu spun că nu. Pentru că tot trebuie să muncești măcar la nivel de salariu minim să îți acoperi coșul zilnic. Putem gândi și deduceri fiscale pentru a încuraja atât munca, cât și natalitatea, cum ar fi reduceri la  impozitul pe venit pentru angajații cu mai mulți copii. Cred că „un dividend pentru fiecare român” poate încuraja românii să rămână în țară și poate rezolva și o parte din problema lipsei forței de muncă.

Va crea inflație această măsură? E posibil. Tocmai de aceea  în paralel cu această măsură trebuie gândit  un pachet de politici care sa asigure stabilitatea prețurilor. De exemplu, măsuri care să încurajeze populația să economisească parte din dividend și creșterile de taxe menționate mai sus. Sunt doar două tipuri de măsuri care ajută la menținerea inflației în limite acceptabile, cu siguranță mai pot fi identificate și altele.

Nu este o măsură perfectă și sigur, la o analiză foarte atentă  se pot aduce  multe îmbunătățiri.  Însă, e important în prima etapă să începem să purtăm măcar discuții curajoase despre un război împotriva sărăciei. Să nu ne mai raportam la sistemul actual, să venim cu idei inovatoare. Altfel, nu putem aștepta rezultate diferite de cele obținute de până acum!

Acest articol a fost publicat întâi pe platforma blogurile Adevărul în data de 24 ianuarie 2020.