Ioana Petrescu a lăsat America pentru România și a ajuns, la 33 de ani, prima femeie ministru de Finanţe a ţării. A fost prinsă într‑un joc politic care o depășea, a gafat, dar s‑a încăpăţânat să încerce.

Trebuia să fie ultima zi a Ioanei Petrescu ca ministru al Finanţelor. Marţi seara, pe 16 decembrie 2014, noii membri din cabinetul lui Victor Ponta – al patrulea în mai puţin de trei ani – urmau să depună jurământul la Cotroceni. Ceremonia s‑a amânat însă pentru miercuri dimineaţa.

În acea după‑amiază, câţiva oameni din echipa de la Finanţe încă se întrebau dacă să mai vină la muncă și a doua zi. Pe holul de la primul etaj, în zona de lifturi de vizavi de biroul ministrului, aparent convertită în spaţiu de fumat, așteptam pe o canapea ca Petrescu să iasă dintr‑o întâlnire. Discutam cu consiliera de presă, Mirela Luca, o femeie de 43 de ani care emană calm prin fiecare vorbă și gest. Îmi spunea că ar lucra oricât pentru Petrescu, fără să se uite la ceas, când o tânără într‑o bluză neagră cu buline albe, fără mâneci, cu pantaloni negri și cizme negre până la genunchi, a apărut de după lifturi și s‑a îndreptat spre noi. Poate pentru că era îmbrăcată mai puţin sobru ca de obicei, mi‑au trebuit câteva secunde să o recunosc. Mi‑am dat seama că e Ioana Petrescu abia după ce i‑am auzit vocea ușor piţigăiată și zglobie:

– Fii atentă, că scrie în carneţel, deci e on the record!

Părea binedispusă. S‑a trântit lângă mine pe canapea și a început să facă planuri de mers la film cu oamenii din echipă, ceva cu Moise, de Riddley Scott, nu știa titlul exact, în timp ce din urmă a venit șefa de cabinet, Raluca Tănăsescu, cu care se cunoaște din clasa I. Tănăsescu s‑a așezat pe un fotoliu șubred ce părea că se va prăbuși la prima mișcare bruscă, indiferent de greutatea la care e supus, în timp ce Petrescu vorbea într‑un ritm accelerat, sărind de la o idee la alta.

Îmi luasem ancore vizuale: mărgelele ei albe, cerceii asortaţi, buzele arcuite, fără ruj, aluniţa din partea stângă a gâtului, ceasul cu o curea albă de piele, ochii care constatam pentru prima oară că sunt albaștri. Încercam să‑mi dau seama dacă e cu adevărat atât de relaxată pe cât pare, dacă regretă că nu va mai fi ministru, dacă râde cu tot sufletul sau, de fapt, plânge pe interior.

Între timp, angajaţii veneau cu solicitări. O doamnă a rugat‑o să‑i semneze programul pe decembrie, să nu‑l lase în sarcina viitorului ministru. Petrescu s‑a fâstâcit, a râs, nu i‑a răspuns clar. Un băiat timid i‑a cerut să intervină pe lângă cineva, să rezolve o problemă. S‑a scuzat că nu se ocupă el, dar știa că respectiva persoană n‑ar reacţiona bine.

– O să vorbesc mai sus, i‑a spus ministrul, asigurându‑l că împricinatul se va comporta altfel dacă solicitarea vine direct de la șef.

M‑a invitat apoi în birou, gata să răspundă unor întrebări pentru care spunea că fetele de la presă nu‑i pregătiseră „un punctaj”. I‑am zis că vreau să ne mai vedem și după, că ar fi doar un prim interviu.

– Oau! Ar fi una din puţinele persoane care mai vrea să ne vedem și dup‑aia, exceptând cele de faţă, care nu se pun.

– Și jumătate de minister, a adăugat Mirela Luca.

Petrescu n‑a părut consolată.

– Ăla care o să plece!

Am întrebat‑o dacă lucrurile stau chiar așa de rău. S‑a gândit puţin.

– E un pic cam trist. E, om trăi și om vedea.

●

Petrescu a devenit prima femeie ministru de Finanţe din România în martie 2014, la vârsta de 33 de ani. Înainte să preia portofoliul, i‑a fost consilier pentru probleme fiscale lui Ponta timp de șase luni, după ce a hotărât să se întoarcă din Statele Unite, unde a stat 14 ani și a făcut facultatea și doctoratul în economie. Absolventă de Harvard, Petrescu și‑a îngheţat postul de asistent la Universitatea Maryland, unde preda din 2010, pentru a reveni în România și a lucra în guvern.

Mulţi au primit‑o cu așteptări mari. Tânără, din afara sistemului politic, școlită la o universitate renumită, cu un job bun în SUA, se încadra perfect în profilul tinerilor de care ne rugăm să se întoarcă acasă. A fost surpriza din cabinetul Ponta III, construit după ieșirea liberalilor de la guvernare, „pariul” pe tineri al șefului executivului, după cum a declarat el la Antena 3. Tot atunci, Ponta a admis că Petrescu nu are suficientă experienţă, dar a spus că asta înseamnă și că nu are „experienţa negativă din structuri birocratice”.

Pentru alţii, a fost o propulsare suspectă. Ce i s‑a reproșat cel mai mult a fost lipsa de experienţă, prin care unii au înţeles experienţă de viaţă, alţii experienţă politică sau de lucru într‑o birocraţie, alţii, abilităţi de manager, alţii experienţă practică de România. I s‑a prezis că va fi „carne de tun”.

Deși nu era singurul ministru tânăr din noul cabinet, și‑a atras cele mai multe critici. La audierile din comisii a fost ironizată că folosește cuvinte în limba engleză, că nu știe cât costă o pâine, dar și pentru un articol din Ziarul Financiar care i‑a adus porecla „Miss Usturoi”. Textul a apărut cam la o lună după ce Petrescu i‑a devenit consilier lui Ponta, parte a unei serii prin care voia să popularizeze idei economice. Pornind de la o bătrână pe care a întâlnit‑o la colţ de stradă vânzând usturoi, Petrescu a încurajat oamenii să‑și plătească impozitele, pentru ca statul să poată asigura condiţii de viaţă decente celor în vârstă. „Cumpără usturoiul, pentru că eşti om! Plăteşte impozitele, pentru că eşti cetăţean şi eşti de două ori om astfel!”, și‑a încheiat Petrescu pledoaria.

Venirea ei la Finanţe i‑a luat prin surprindere și pe politicieni. Ziarul Gândul a citat la acea vreme PSD‑iști care spuneau că e vorba de o improvizaţie sau de o întoarcere „în epoca lui Bombonel, când Năstase şi‑a retras toţi miniştrii din Guvern înainte să candideze la prezidenţiale” (Ponta urma să candideze în noiembrie și era cotat cu șanse bune, la fel ca Adrian Năstase în 2004). Primarul social‑democrat al Constanţei, Radu Mazăre, a spus că nu‑i cunoaște pe noii membri ai guvernului și că le‑a aflat numele la telefon, în timp ce, în tabăra cealaltă, Mihai Răzvan Ungureanu, artizanul guvernului de tineri demis prin moţiune de cenzură în 2012, la nici trei luni de la instalare, a declarat că se așteaptă ca „Petrescu să ridice de două ori vocea ușor în Guvern, șoptind la urechea lui Ponta cam ce ar trebui să se facă și apoi, precum soarta unui ghiocel printre mărăcini politici”, să sfârșească „sufocată de privirile încruntate ale greilor guvernului”.

În timp ce Ponta se declara „uns pe suflet” de lecţia de economie pe care Petrescu i‑ar fi dat‑o într‑un seminar, pe când era consilier, fostului ministru de Finanţe PDL, Gheorghe Ialomiţeanu, Adriana Săftoiu îi reproșa în Adevărul tonul arţăgos din acea discuţie și spunea că toţi cei de faţă au tăcut doar pentru că Petrescu ar fi spus enormităţi.

Traian Băsescu, inamicul declarat al lui Ponta, a fost printre puţinii care i‑au acordat încredere. A spus într‑un interviu că „o să le pună pielea pe băţ” angajaţilor și, deși a subliniat că Petrescu nu condusese vreo instituţie până atunci, a adăugat că e un test al cărui rezultat se va afla abia peste trei‑patru luni. La trei luni și jumătate de la acea declaraţie, Băsescu a făcut publică înregistrarea video de la Cotroceni care a îngenuncheat‑o pe Petrescu. ●

Articol apărut în revista DoR http://www.decatorevista.ro/ioana-petrescu-dor19/