Ne intrebam des de ce  Romania nu ajunge din urma celelalte tari europene. E simplu: pentru ca facem doi pasi inainte si apoi doi pasi inapoi. Caz concret: reforma achizitiilor publice. Cele patru proiecte de lege, care reprezinta un pachet legislativ pentru achizitiile publice,  stau ingropate in Parlament de anul trecut. Astazi, sunt din nou pe ordinea de zi, dar au mai fost de nenumarate ori, asta nu inseamna neaparat ca vor trece.  Aceste legi trebuiau sa fie in vigoare in data de 18 aprilie, conform prevederilor privind termenul de transpunere din directivele in achizitii publice. Dupa aceasta data, Romania risca  procedura de infringement pentru nerespectarea directivelor europene. Asadar, riscam intr-un final sa pierdem multi bani europeni prin corectii financiare si sa luam amenzi usturatoare de la Comisie.

Strategia care structureaza intreaga reforma in sistemul de achizitii a fost ingropata cu brio de guvernul tehnocrat. Nu s-au facut training-uri de pregatire profesionala cu personalul care trebuie sa aplice aceste legi si vom asista la un blocaj total o data ce ele intra in vigoare,  pentru ca nimeni nu va sti cum sa le aplice corect.  Vad negru in fata ochilor de suparare pentru ca observ cum se incearca intarzierea si posibil ingroparea unei reforme esentiale si pentru ca stiu foarte bine cat de mult am muncit la acesta reforma timp de doi ani alaturi de multi oameni dedicati de la Finante, Cancelaria Primului-Ministru, Agentia Nationala pentru Achizitii Publice, Banca Mondiala si Comisia Europeana.

 

De ce este acesta reforma importanta?

Este esential ca achizitiile publice sa se realizeze  in mod corect, transparent si eficient. Vom avea astfel siguranta achizitionarii unor investitii publice de calitate, a unor servicii bune, in pretul carora romanii nu vor plati 5% sau 10%  din valoarea unui contract in beneficiul unor functionari care ar fi tentati sa realizeze achizitia in interesul propriului buzunar. Temuri Yakobashvili, fost vice-premier georgian, mi-a spus odata ca nu poti sa starpesti coruptia daca nu elimini mediul propice in care ea se dezvolta. In cazul nostru, nu poti sa strapesti coruptia, daca achizitiile publice sunt un mediu propice de dezvoltare a ei.

 

De unde s-a pornit?

In timpul guvernarii Ponta, am vrut sa imbunatatim sistemul de achizitii publice pentru timpul de finalizare al unui  proiect era prea lung. Dupa ce am inceput sa lucram la reforma achizitiilor publice, ne-am dat seama ca problemele erau mult mai mari decat durata medie de finalizare. Ea era doar o consecinta a faptului ca legile erau prea complicate, nu erau gandite bine din punct de vedere economic, iar institutiile care lucrau in acest domeniu nu aveau atributiile necesare si oamenii nu erau pregatiti suficient.

De exemplu, in SUA, majoritatea celor care lucreaza in achizitii publice la nivel guvernamental, urmeaza un master de doi ani in domeniu. La noi e de ajuns sa urmezi un curs de o saptamana la Sinaia, care e mai mult vacanta decat curs, dupa care te numesti specialist.

 

Ce s-a facut?

In urma cu doi ani, a fost infiintata o unitate de implementare a prioritatilor Guvernului si una dintre prioritati a fost imbunatatirea sistemului de achizitii publice. Am adus specialisti ai Bancii Mondiale, am lucrat alaturi de Comisia Europeana si am adus experti de la Banca Europeana de Investitii. S-a regandit tot. Absolut TOT. Oameni, institutii, proceduri, transparenta, incompatibilitati, sistem informatic, TOT. S-au elaborat patru proiecte de lege: una pe achizitii publice generale, una pe concesiuni, una pe utilitati si una pe remedii care au fost trimise de Guvernul Ponta in Parlament in octombrie 2015. S-a scris o strategie care cuprinde toti pasii pentru a reforma sistemul in urmatorii ani care a fost aprobata de tot guvernul Ponta in octombrie 2015.  Am primit laude de la Comisia Europeana prin ultimul Raport MCV si de la multi specialisti internationali pe acesta reforma.  Timpul mediu de finalizare a unei achizitii publice a scazut de la 196 zile la inceputul proiectului in decembrie 2013 la 174 zile in iunie 2015. Daca in decembrie 2013 doar 13% din achizitiile publice erau  realizate online, in iunie 2015, procentul a crescut la 41%.

 

Ce s-a facut de atunci?

Apoape nimic. Cele patru legi stau in Parlament din noiembrie 2015. Strategia s-a spart in bucatele. Sa ne intelegem: ea nu poate fi aplicata a la carte. Luam ce bucatele ne convin. Ori o aplici total, ori nu va functiona. Se pare ca noul guvern nu intelege asta. Monitorizarea nu prea se face pe nicaieri. Pare ca nu mai intereseaza pe nimeni. ANAP doarme. Ma scuzati! Au finalizat normele de aplicare incepute de pe vremea guvernului Ponta. Din pacate, normele nu pot fi aprobate pana nu avem legile adoptate. Deci si daca se voteaza azi aceste legi in Parlament, aplicarea lor va fi intarziata si mai mult de intrarea in vigoare a normelor. Cel mai probabil, va lua 60-90 zile de la intrarea in vigoare a legilor ca ele sa fie pe deplin operationale.

 

E tragic ce se intampla cu aceasta reforma. E si mai tragic ca este reprezentativ pentru ce se intampla zilele astea: majoritatea celor care ne conduc iti irosesc timpul si resursele cu masuri marunte si eventual populiste, care sa dea bine pe burtiera canalelor de stiri. Se pare ca nu  ii intereseaza ca orice masura  legislativa si administrativa pe care o vor lua  nu va avea niciun efect semnificativ fara un fundament solid dat de o reforma in achizitii publice, de o lege a salarizarii unitare si, nu in ultimul rand, de o lege mai buna a functionarului public. Pare ca ii preocupa doar exercitiile de imagine. Forma fara fond.