La sediul ONU din New York, reprezentanții a 116 țări au discutat despre finanțarea obiectivelor de dezvoltare durabilă

Dorim taxe mai bune, nu mai mari, a spus Jim Yong Kim, președintele Băncii Mondiale, în deschiderea conferinței despre finanțarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, organizată de ONU, FMI, OCDE și Banca Mondială la sediul ONU din New York. Obiectivele de dezvoltare durabilă sunt un set de 17 ținte legate de dezvoltarea internațională pe viitor create de către Organizația Națiunilor Unite, printre care: eliminarea sărăciei, eliminarea foametei, sănătate bună, educație de calitate, apă curată și canalizare, locuri bune de muncă și economie bună, inovație și infrastructură bogată, și reducerea inegalității.

Foarte frumos, cine nu vrea așa ceva? Însă, de unde ar putea lua guvernele bani pentru a atinge aceste ținte? Conferința din New York, la care au participat 25 de miniștri de Finanțe și secretari de stat, 33 de președinți si președinți adjuncți din agenții fiscale și 256 de reprezentați guvernamentali, reprezentanți ai mediului de afaceri, ai instituțiilor internaționale și din societatea civila din 116 țări, analizează aceasta întrebare. S-au purtat discuții pe teme legate de echitatea sistemului fiscal, îmbunătățirea administrațiilor fiscale, prețuri de transfer și erodarea bazei de impozitare cauzate de transferul profiturilor în paradisuri fiscale.

În panelul la care am participat, alături de experți din Slovacia, Canada și Africa de Sud, am discutat despre modul în care se poate câștiga încrederea contribuabililor pentru a crește conformarea voluntară și implicit, nivelul colectării.

Ce a făcut România în această direcție?

În prezentarea mea, am vorbit despre strategia și măsurile pe care le-am implementat, în calitate de ministru al Finanțelor, pentru a crește încrederea și conformarea voluntară:

Pentru câștigarea încrederii populației, este necesar să reducem corupția. O primă măsură în acest sens a fost reducerea plaților în numerar, prin plafonarea acestora. Pentru a evita tranzacțiile în numerar cu administrațiile fiscale, s-a introdus posibilitatea ca la Trezorerie să se poată plăti cu cardul. În mod firesc, în următoarea etapă, ar fi fost necesar ca Trezoreria să emită carduri pentru ca, la rândul ei, să poată plăti toate beneficiile sociale pe card. Din păcate, acest lucru nu s-a mai întâmplat după plecarea mea, dar s-ar putea realiza în viitor de către un ministru cu viziune, care înțelege că această măsură nu era menită doar pentru ca oamenii să poată plăti cu cardul la ghișeu.

Crearea Spațiului Privat Virtual a reprezentat o altă metodă menită a reduce corupția la nivel de ANAF. Cetățenii se pot informa și pot efectua plățile aferente online, fără sa mai fi necesar să intre în contact cu angajații ANAF. Limitam, astfel, pe lângă fraudă și corupție și subiectivismul.

Creșterea conformării voluntare este direct influențată de capacitatea statului de a demonstra cetățenilor ca banii strânși din taxe se întorc în servicii oferite populației.  Pentru acest lucru este necesar un sistem de taxare simplificat, din care cetățenii sa înțeleagă pentru ce anume plătesc. Sistemul fiscal trebuie sa fie cât mai simplu, mai ales într-o societate unde, în medie, contribuabilii nu au o educație financiara temeinică. Este adevărat ca sistemul de taxare românesc poate fi și mai simplu. Însă, trebuie să recunoaștem că, din fericire, la acest capitol stăm mai bine decât multe state europene cu un sistem de taxare cu o cota unică de 10 la suta la impozitul pe venit și cu 16 la suta cota unică pentru impozitul pe profit. Am luptat pentru menținerea cotei unice tocmai pentru ca înțeleg că într-o societate precum a noastră, simplitatea sistemului fiscal este mai importantă decât inechitățile pe care, invariabil, acest sistem le introduce.

Este foarte importantă menținerea echitații în sistemul de taxare. Înainte de a prelua mandatul de ministru, termenul de  rambursare a TVA-ului era de pana la 180 de zile și eram amenințați cu infringement-ul de către CE. Până la finalul mandatului, ANAF-ul a rambursat TOT TVA pe care îl datora contribuabililor. Este un lucru absolut normal ca, în condițiile în care ANAF le  cere contribuabililor sa plătească TVA la timp, și ANAF sa fie obligat să facă rambursările către contribuabil tot la timp.

Și, nu în ultimul rând, am avut grijă ca în special cei care obțin venituri mari să își plătească taxele. Încă de la începutul mandatului, m-am  preocupat de problema prețurilor de transfer, din dorința ca multinaționalele să își plătească taxele corect în Romania. In acesta perioada, ANAF a angajat personal în direcția specializata din cadrul ANAF, a organizat training pentru angajații din cadrul Direcției de preturi de transfer, a achiziționat software pentru a le crea condiții să își facă treaba în mod eficient. De asemenea, în 2014, am semnat un tratat pentru schimb de date fiscale și financiare cu 52 de țări, inclusiv cu câteva țări considerate paradisuri fiscale. Toate aceste lucruri s-au făcut fără a fi însoțite de o retorică anti-multinaționale, pe care o consider nocivă atragerii de investiții străine.

Ce mai avem de făcut în România?

Cu siguranță, România mai are multe lucruri de făcut până când va convinge contribuabilii ca avem o administrație fiscală corecta, că taxele trebuie plătite și că ele se vor regăsi în servicii publice mai bune. Însă, nu era cazul sa îmi critic tara într-un forum internațional, dar pot, pe blogul personal, să atrag atenția asupra unor aspecte care pot fi îmbunătățite. Multe dintre idei s-au regăsit în discuțiile din cadrul conferinței.

Predictibilitate

Frantisek Imrecze, șeful fiscului slovac a menționat ca predictibilitatea fiscală este esențială pentru a câștiga încrederea contribuabililor și pentru a colecta mai bine. Ea merge mână în mână cu stabilitatea fiscală. Dana Reizniece-Ozola, ministrul Finanțelor din Letonia, ne-a explicat cum a reușit aceasta țară să obțină beneficii, păstrând neschimbată, pentru o perioadă lungă de timp,  legislația fiscală. Dacă fiscalitatea este instabilă și inechitabilă, ea va avea efecte negative asupra creșterii economice, a susținut și Augusto de la Torre, profesor la Universitatea Columbia.

Aici concluzia pe care România trebuie să o tragă este evidentă: Guvernul nu ar trebui să mai modifice Codul Fiscal! Daca îl lasă așa cum e, economia își va face treaba și creșterea economică va continua.

Cei bogați să plătească

Într-o discuție despre prețurile de transfer, Jeffrey Sachs, director la Earth Institute și profesor la Universitatea Columbia a susținut că statele lumii sunt într-o întrecere globală în a-i taxa cât mai puțin pe cei bogați. În România, în ultima perioadă, guvernații sunt foarte vocali în enunțuri  anti-multinaționale și nu fac aproape nimic să împiedice practicile acestora de evitare a impozitării în România. Direcția de preturi de transfer din ANAF trebuie întărită, după ce a fost decimată în ultima perioadă. Tratatul de liber schimb de date semnat în 2014 trebuie pus în aplicare. Și măsurile din cadrul BEPS, un proiect al BEPS la care am aderat anul trecut, trebuie puse în practică cât mai rapid pentru a împiedica aceasta scurgere de bani, care este destul de evidentă și din încasările foarte mici pe impozitul pe profit din 2017 (cu 4,6% mai mici decât în anul 2016).

Corupție

Marta Gonzalez Ayala, secretarul de stat pentru taxare din Paraguay, se plângea ca la ea în țara un caz de corupție este mult mai mediatizat decât multe de cazuri de transparență și de treabă făcută corect de către funcționarii publici. Cu siguranță, vedem asta și la noi. Lupta anti-corupție e necesară, însă  mediatizarea excesivă creează percepția că în România corupția este mult mai mare decât în realitate. Acest lucru  anulează multe eforturi ale administrației de a  câștiga încrederea cetățenilor. În aceste condiții, mai rămâne o singura soluție: mai multă transparență și mai multa atenție în relația cu contribuabilul pentru a putea contracara imaginea de administrație coruptă.

Influența politicului

Giorgio Tabuashvili, șeful administrației fiscale georgiene ne-a explicat cât de important este ca administrația fiscală să evite influența politică pentru a convinge că instituția își vede de treabă și este preocupată de colectare. Are dreptate! În cazul nostru, putem generaliza, de la fisc la alte instituții, că independența politică e foarte importantă. Trebuie sa înțelegem că politicul nu poate să intervină peste deciziile Justiției, la fel cum cei justiție, prin acțiunile lor, nu trebuie să intervină în activitatea politică. Orice derapaj duce la slăbirea încrederii populației în stat și, în final, la degradarea instituțiilor. Și, ca sa îl parafrazez pe Jeffrey Sacks: când nu mai există încredere în instituțiile statului, oamenii nu mai plătesc taxe, nu mai sunt bani de sănătate și riscăm să ne moară copiii. Nu se referea la România, ci probabil la ultimele evenimente din SUA, dar cred ca este relevant și pentru noi.

Cum ne influențează mixul de taxe? Sunt echitabile?

Ludovico Feoli, director executiv la Center for Inter-American Policy and Research și profesor la Universitatea Tulane din SUA, a explicat cum un mix de taxe poate duce la o mai mare inegalitate și la creșterea ratei sărăciei, chiar daca fiecare taxă, luată separat, nu are acest efect. Este o lecție foarte importantă. Politicile fiscale pot avea multe efecte indirecte. Daca nu sunt studiate și analizate înainte de a fi puse în practică, ne putem trezi cu efecte negative greu de reparat. E clar ca cei din guvernul de la București nu se gândesc la asta, din moment ce nu au fost în stare să prevadă ca salariile nete vor scădea în urma trecerii contribuțiilor sociale de la angajator la angajat. Trebuie să ne oprim cu aceste politici făcute pe picior și să începem să le analizam cu atenție toate implicațiile, înainte de a le publica în Monitorul Oficial.

Lărgirea bazei de impozitare

Pentru mai multă echitate, Alexander Trepelkov, Director la ONU, consideră că e necesară lărgirea a bazei de impozitare. Este un sfat pe care îl dau aproape toți economiștii, doar la Palatul Victoria nu pare să se audă. Discuțiile de exceptare de la plata asigurărilor sociale a celor care nu sunt salariați sunt dăunătoare. E greu de înțeles cum pot sistemele de pensii și de sănătate să fie finanțate doar din contribuțiile celor 6 milioane de angajați. O astfel de măsură va duce decât la taxe mai mari în viitor, pentru ca asta se întâmplă întotdeauna când micșorezi baza de impozitare. Taxe mai mici, dar mai puține excepții și pentru pensii și pentru sănătate! Asta trebuie făcut.

Am trecut în revistă doar câteva dintre enunțurile din cadrul conferinței. E clar că România mai are multe de făcut pentru a face rost de finanțare pentru a  atinge cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, dar nu e imposibil.  Ne trebuie doar bună-credință și discernământ. Nu ar fi rău deloc  să urmăm exemplele țărilor care au reușit să găsească aceasta finanțare prin aplicarea unor  politici sănătoase.