În cadrul audierilor pentru funcția de viceguvernator BNR, Eugen Nicolăescu a declarat, referitor la deciziile de politică monetară, că: “Eu cred  că orice decizie trebuie să fie în permanență corelată cu strategia Guvernului și corelată de asemenea cu obiectivele pe care Parlamentul le poate stabili“. E greu de imaginat o declarație mai gravă din partea unui oficial BNR, care încalcă principiul de bază al funcționarii acestei instituții: independența față de politicile economice ale celorlalte instituții ale statului.

Cel mai important rol al BNR este de a ține inflația sub control. Statutul Bancii Nationale spune clar: „Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor”. Dacă BNR se aliniază cu politicile Guvernului sau cele ale Parlamentului, atunci vor exista tendințe de scădere a dobânzii pentru a mări PIB-ul în an electoral sau de a printa bani pentru a finanța anumite politici ale Guvernului. Astfel de politici monetare duc la inflație și sunt în contradicție cu rolul fundamental al unei Bănci Centrale.

Povestea hiperinflației din Zimbabwe e predată de obicei studenților de anul I la Economie.  Pe scurt, Banca Centrală din Zimbabwe nu a fost independentă de Guvern, nici de jure și nici de facto, până în 1995. Legislația s-a modificat în 1995, dar Banca a rămas dependentă de politică de facto și după acesta reformă. Zimbabwe a folosit Banca Centrală să își finanțeze mai multe cheltuieli, inclusiv războiul din Congo si salarii mari pentru oficiali si pentru armată. Inflația a crescut de la 7% în 1980, la 28% în 1995 și a ajuns până la 231.000.000% în 2008. Bancnote de 100 trilione se printau în mod curent în acea perioadă de către Bancă Centrală din Zimbabwe.

Screen Shot 2017-05-26 at 8.06.51 PM

Hiperinflație în Zimbabwe (1=100%)

Sursa: Handbook of development economics vol. 5 Rodrik and Rozenwzeig (2009)

Potrivit Statutului BNR, Banca Centrală în România trebuie să fie independentă: “În îndeplinirea atribuțiilor, Banca Națională a României și membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă instituție sau autoritate”. Deci, am putea spune că nu este o problemă ce a declarat viitorul viceguvernator BNR. Statutul nu îi permite să pună în practică ce a declarat că intenționează să facă.  Însă, experiența din Zimbabwe ne spune că atât independența de jure cât și de facto a Băncii Centrale sunt importante. Dacă până acum am stat foarte bine din punct de vedere al regulamentelor (de jure) și în majoritatea cazurilor BNR a stat departe de politica Guvernului (de facto), nu ne garantează nimeni că popularea conducerii BNR cu politicieni precum Eugen Nicolăescu nu poate schimba politica monetară în viitor într-o anexă a politicilor Guvernului și Parlamentului.

Subiectul nu a făcut atât de multă vâlvă poate și pentru că în prezent inflația este ținută sub control.  Conform ultimului “Raport asupra inflației” publicat de BNR în mai 2017, inflația a fost de 0,18% în luna martie 2017. În ultimii 4 ani inflația nu a depășit 6%.

Screen Shot 2017-05-26 at 8.23.32 PM

Inflația tip IPC și CORE2 ajustat (%) în România

Sursa: Raport asupra inflației, BNR, mai 2017

Însă, prognoza din raport ne arată că inflația va crește (chiar și fără intervențiile domnului Nicolăescu): „Rata anuală a inflației IPC este proiectată în creștere de la valorile reduse din prezent, fiind prevăzută să atingă 1,6 la sută la sfârșitul anului 2017, 3,1 la sută la finele anului 2018 și 3,4 la sută la orizontul celor 8 trimestre ale prognozei (trimestrul I 2019).”  Evident, aceste cifre vor fi mult mai mari dacă BNR decide să printeze bani pentru a susține programele Guvernului.

Ca economist, nu voi dormi prea liniștită știind că la conducerea BNR se afla cineva care pare convins că Banca Centrală este un simplu instrument de atingere a scopurilor politice ale Guvernului și ale Parlamentului. Acum, că Eugen Nicolăescu a fost votat de Parlament în această funcție, măcar să fim mai atenți la propunerile pentru următori membri în consiliul de administrație BNR și, implicit, a viitorului guvernator atunci când va fi cazul, dacă nu vrem ca în viitor să mergem cu roaba de bancnote să cumpăram o legătură de pătrunjel.

Problema nu este doar în nominalizările la BNR, ci, în general, la numirile tot mai dese în posturi cheie a unor persoane fără pregătirea potrivită poziției respective. Nu trebuie să devenim blazați și să spunem:  „Așa e în România!”.  Dacă partidele politice nu simt că electoratul le impune să propună persoane calificate în funcțiile politice, nu își vor schimba metehnele. Dacă mai mulți români ar sancționa la vot partidele care au făcut numiri nepotrivite, partidele politice ar realiza că trebuie să atragă profesioniști în fiecare domeniu și nu doar oameni loiali, „buni la toate”, care nu se pricep cu adevărat la nimic.