IMG_2825

Strategia achiziţiilor publice, soluţia anticorupţie?

Aug 6th, 2015 Media

Avem o nouă strategie a achiziţiilor publice! Bravo celor care s-au implicat, în primul rând! Pe mulţi dintre ei îi cunosc, ştiu ce pot şi ştiu cât s-au chinuit să iasă un lucru bun şi cât se poate de profesionist din strategia asta. Pe de altă parte, ştiu şi cu ce au avut de-a face. Mă refer aici la neobosita împotrivire a unora la schimbare, deranjatul altora, stricatul jocului atent construit al multora.

Să nu ne facem că nu ştim. Ştim cu toţii: achiziţiile publice au însemnat corupţie, aranjamente şi cumetrii.

De multe ori însă, în ochii publicului a fost adusă ultima parte a procesului: pedepsirea vinovaţilor. Ori, aceasta este doar o mică bucată din întregul numit lupta anti-corupţie. Sistemul de achiziţii publice avea mare nevoie de modificare “to the core”, adică din măduva oaselor.

Asta îşi propune noua strategie să facă. Dacă va reuşi sau nu, rămâne de văzut. Eu sper să da. Şi speranţa mea nu e legată doar de decizia politicului, cum ar crede mulţi, şi pe bună dreptate până la urmă. E mult mai complicat de atât. E vorba de un sistem creat şi alimentat de practici disfuncţionale şi distorsionate în ani şi ani.

Dar să revin la strategie. Aş vrea să explic, pe înţeles, câteva puncte esenţiale din noul proces al achiziţiilor publice.

În primul rând, noua strategie naţională în domeniul achiziţiilor publice defineşte reformarea sistemului pentru perioada 2015-2020.

Am să insist pe cinci aspecte de bază în jurul cărora a fost construită strategia şi al căror scop principal este eliminarea corupţiei.

1.   Mai multă transparenţă în sistem

Da, ştiu. Este deja clişeu problema cu transparenţa. N-avem ce face, soluţii trebuie găsite.

Strategia prevede ca într-un orizont de timp de câţiva ani, totul să fie mutat în online. Din păcate, în ziua de astăzi avem instituţii care stau cu dosarele de licitaţii pe masă şi nu publică anunţurile. Sau le publică undeva, într-un ungher al site-ului propriu, unde, evident nu le vede nimeni.

Când informaţiile legate de achiziţie sunt transparente şi centralizate pot fi verificate de mai multe persoane, iar posibilitatea de fraudă este mai mică.

În strategie, se insistă pe utilizarea obligatorie şi consecventă a SEAP-ului (sistemului informatic de achiziţii publice).

O altă modificare importantă este legată de adăugiri. Ştiţi, momentul acela “glorios” când se face o achiziţie publică, se anunţă câştigătorul şi preţul cel mai mic, să zicem doi lei. Iar peste cinci ani te trezeşti că cineva iese public şi spune: “Păi contractul cu X firmă ne-a costat 100 de lei!””De ce? Că parcă erau doi lei!””Da, au fost iniţial, dar apoi ne-am dat seama că ne mai trebuiau mii de lucruri şi am făcut adăugiri la achiziţia de început”.

Strategia prevede reglementări şi pentru aceste situaţii. Toate actele adiţionale prin care preţul achiziţiei iniţiale este crescut cu cel puţin 5% vor fi publicate pe un nou sistem online (SICAP).

2.   Elimină informaţia asimetrică şi reduce posibilitatea de a beneficia de informaţii preferenţiale   

Posibilitatea de a înfăptui acte de corupţie se reduce drastic în momentul în care sistemul este gândit de aşa natură încât toţi participanţii la licitaţii să aibă acelaşi informaţii şi să nu poată găsi portiţe prin care să manipuleze sistemul.

În strategie s-a avut în vedere corelarea datelor provenite din sistem şi utilizarea de documentaţii standardizate astfel încât să nu existe informaţie asimetrică (o persoană sau o firmă să ştie mai mult decât alta şi să beneficieze de avantaje neconcurenţiale).

Aşadar, nediscriminare şi tratament egal! Sunt convinsă că această parte va genera nişte uşi izbite furtunos de perete prin anumite birouri, glasuri ridicate şi stigături de genul “Tu ştii cine sunt eu, mă?!”. Abia le aştept!

Vorbim deci de stabilirea şi aplicarea de reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toţi operatorii economici pentru ca oricare dintre aceştia să poată participa la licitaţia pentru atribuirea contractului şi să beneficieze de şanse egale de a deveni contractanţi.

Şi tocmai pentru a fi siguri că toţi participanţii sunt egali în acest proces se fac eforturi ca să se prevină conflictul de interese prin folosirea sistemului PREVENT, o bază de date de la  Agenţia Naţională de Integritate la care ANAP (nou înfiinţata Agenţie Naţională de Achiziţii Publice) va avea acces.

3.   Simplificare şi debirocratizare

Birocraţia, bat-o vina! Alt clişeu, dar alternativă nu avem. Trebuie să facem tot ce putem să simplificăm.

Când procesul este simplu, clar şi nu implică documete stufoase şi interpretabile, opotunităţile de a înfăptui acte de corupţie scad.

Strategia îşi planifică să simplifice legislaţia prin acte normative mai puţin stufoase şi mai puţin interpretabile şi care să nu mai ducă ulterior la multe modificări ale legislaţiei primare. Ca să dau şi exemple, până acum, OUG 34/2006 (legea fundamentală pe achiziţii publice) a fost modificată de 20 de ori de la intrarea ei în vigoare. Adiţional, există 52 de acte normative secundare şi terţiare.

Prin strategia achiziţiilor publice, vor fi transpuse directivele europene în 4 legi distincte, dar nu vor mai exista supra-reglementări în rest şi vor fi implementate doar ghiduri operaţionale. De asemnea, se va avea în vedere corelarea cu deciziile Curţii Europene de Jusţitie. ANAP va monitoriza deciziile Curtii şi le va aduce în discuţie unui grup de lucru interministerial care va face modificările necesare.

4.   Profesionalizarea şi perfecţionarea personalului

Când oamenii implicaţi în procesul de achiziţii sunt bine pregătiţi, bine plătiţi, au bine delimitate atribuţiile şi îşi asumă răspunderea pentru decizii, se reduc şi oportunitatea dar şi atractivitatea vreunui act de corupţie.

Conform SEAP, în România există 15.000 de autorităţi contractante, din care, o medie anuală de 7.300 au desfăşurat achiziţii publice în perioada 2007-2014. Avem puţini specialişti în achiziţii publice, specialişti în adevaratul sens al cuvântului.

De acum încolo, cine vrea să devină specialist în acest domeniu va trebui să parcugă un parcurs profesional, să fie calificat într-un program serios de formare, să fie remunerat proproţional cu complexitatea muncii şi i se ofere motivaţie pozitivă.

Totodată, se ia în calcul sprijinirea autorităţiilor contractante în derularea de achiziţii. Se vor organiza traininguri pentru folosirea noului sistem online SICAP, se va dezvolta un ghid operaţional interactiv, se vor publica bune practici şi îndrumări metodologice şi se va insista pe abordarea achiziţiei din perspectiva ciclului de viaţă.

Formarea unei unităţi centralizate la nivel guvernamental pentru achiziţia unor tipuri de bunuri ar ajuta în acest sens, pentru că personalul ar fi specializat pe un anumit tip de achiziţii care sunt frecvente la nivelul Guvernului.

5. Imbunătăţirea controlului

Vrem să ieşim dintr-un sistem nefuncţional şi să avem unul funcţional. Ori, într-un asemenea sistem, actele de corupţie sunt impiedicate sau descoperite de un control ex-ante sau ex-post imediat după proces şi nu trebuie să aşteptăm ani ca alte organe de control să se sesizeze asupra unor nereguli în procesul de achiziţii.

Politicile prevăzute vor genera un control intern consolidat la nivelul autorităţilor contractante.

De asemnea, se va simplifica controlul extern ex-ante, înlocuind abordarea sistemică de până acum cu una sistematică. În acest mod, se va pierde mai puţin timp cu controlul, dar controlul pe sărite va descuraja practicile nelegale.

Sper eu că prin aceste măsuri va exista mai multă responsabilitate în partea celor care controlează.

Şi controlului ex-post va fi mult simplificat. A fost gândit un mecanism de cooperare între Curtea de Conturi şi Autoritatea de Audit pentru abordare unitară. Va fi elaborată o metodologie de identificare a zonelor de risc. Vor exista complete specializate pentru achiziţii publice la nivelul Curţii de Apel. Se va face un traing pentru judecătorii de la Curţile de Apel pe langă care se vor crea aceste complete specializate. Scopul este de a avea interpretări unitare în cadrul CNSC şi Curţii de Apel.

În mare, cam asta îşi propune strategia pe achiziţii publice să realizeze! Iar dacă toate aceste aspecte nu sunt puse în practică unitar, vor exista în continuare oportunităţi de fraudare şi corupere a sistemului. Adică mulţi oameni de la mai multe ministere şi instituţii şi experţi ai Comisiei Europene au muncit degeaba la un document foarte frumos, dar fără efecte majore.

Tocmai de aceea implementarea strategiei este prevazută pe parcursul mai multor ani (legislaţia va intra în vigoare la începutul lui 2016 şi alte politici mai complicate vor fi finalizate până în 2018). Eu insist totuşi să cred că putem schimba lucrurile în bine şi putem construi un sistem sănătos de achiziţii publice.

Articol publicat in 22 iulie 2015 – http://adevarul.ro/news/politica/strategia-achizitiilor-publice-solutia-anticoruptie-1_55af2bbdf5eaafab2ccf0a91/index.html

Despre autor

ioanapetrescusmall
Ioana Petrescu

Sunt fost ministru de Finanțe și actualmente consilier de stat pe probleme economice al Prim-Ministrului României. Am absolvit cursurile masteratului și doctoratului în economie ale Universității Harvard, S.U.A. În anii de studii și, mai apoi, în mediul de lucru mi-am dobândit specializările în finanțe publice, economiile țărilor emergente și în curs de dezvoltare și securitate națională. Cred în măsuri pro business, în creștere economică sustenabilă și viziune pe termen lung.

Leave a Comment