Ce se întâmplă când toată lumea se bate pe ciolan?   

Programul de guvernare al PSD precizează la început câteva principii de guvernare precum: transparență stabilitate, respect, profesionalism și încredere. Sunt principii de bun-simț, pe care le-am aplaudat în urmă cu un an, doar că azi par hilare în lumina „performanțelor” actualei coaliții de guvernare.  Ordonanțele de modificare a Codului Penal și a Codului Fiscal date peste noapte, fără nicio dezbatere publică, schimbarea guvernelor și a miniștrilor în ritm amețitor, ignorarea partenerilor sociali, numiri dubioase în funcții de secretari de stat și șefi de companii publice sunt doar câteva exemple ale acestor „performanțe” care au dus într-un final la prăbușirea încrederii populației în Guvern și în Parlament.

„Ce au realizat cele două guverne și Parlamentul în primele lor 12 luni de guvernare a alianței PSD-ALDE?” este, așadar, o întrebare cât se poate de legitimă.

Guvernul a început masa cu …desertul

Știți cum ne spunea mama când eram mici, că trebuie să mâncam întâi felul principal și abia după aceea avem dreptul la desert? Mămicile știu de ce. Din păcate, nu pare să fi fost nimeni care să-i învețe pe actualii decidenți că așa e mai bine. Și la buget, ca și la masă, e bine să începi cu felul principal. Mai exact, guvernul ar fi trebuit să adopte mai întâi măsuri care să aducă bani la buget, și, abia apoi, fructificând beneficiile acestor măsuri, să treacă la desert, adică să acorde bani în plus la salarii și pensii.

Guvernanții, în schimb, s-au repezit la prăjiturică din prima! Lista de „deserturi” din planul cu care PSD a câștigat alegerile a fost deja servită în primul an de guvernare. Ea include reducerea impozitului pe venit de la 16 la 10% de la 1 ianuarie 2018, creșterea punctului de pensie de la 1 iulie 2017 la 1.000 de lei și de la 1 iulie 2018 la 1.100 de lei si creșterea pensiei minime de la 520 lei la 640 lei din ianuarie 2018. Creșterea pensiilor mici este cu siguranță un lucru bun, dacă guvernul s-ar fi îngrijit mai întâi să asigure și banii necesari la buget pentru a susține aceste măsuri.  Mai mult, anul acesta, salariații din sistemul public vor primi vouchere de vacanță în valoare de 1.450 lei. Iar transportul este gratuit pe calea ferată pentru toți studenții din România, începând cu anul 2017.

Ce s-a întâmplat cu felul principal? Ce s-a promis și nu s-a făcut?

Planul de guvernare nu conține exclusiv „dulciuri”, ci și feluri principale consistente. Din păcate, Guvernul și Parlamentul au amânat aplicarea unor măsuri prevăzute în planul de guvernare care ar fi încurajat investițiile, precum înființarea unei bănci de dezvoltare și investiții, care ar fi trebuit sa funcționeze de la 1 ianuarie 2018. În schimb, avem doar o inițiativă parlamentară aprobată în Senat si trimisă către Camera Deputaților, forul decizional.

De asemenea, trebuiau modificate câteva legi  pentru a asigura mai multe resurse la bugetul de stat, precum îmbunătățirea reglementarii pieței metalelor prețioase în scopul reducerii substanțiale a evaziunii fiscale în acest domeniu si adoptarea Legii Redevențelor. Programul de guvernare mai propunea introducerea unei taxe suplimentare pe produsele al căror consum are un impact negativ asupra sănătății și creșterea eficacității ANAF în combaterea evaziunii, până la 1 ianuarie 2018. Nici aceste măsuri nu au fost implementate.

Pentru mai buna funcționare a sistemului administrativ, planul de guvernare prevedea adoptarea Legii lobby-ului până la 1 ianuarie 2018. De asemenea, trebuia finalizată Strategia de achiziții 2017-2020 privind dotarea Armatei române, care urma să fie prezentată public până la 1 octombrie 2017. Tot pentru o mai bună funcționare a sistemului public trebuia publicat, așa cum prevedea programul de guvernare, un nou statut al funcționarului public, începând cu al doilea semestru din 2017. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat.

În plus, pentru un mediu de afaceri mai prietenos, coaliția de guvernare promitea reducerea numărului de formulare ce trebuie depuse de contribuabili, mai exact, un singur formular pe an pentru cei care au venituri independente și 5 formulare pe an pentru IMM-uri, începând cu 1 ianuarie 2018.

Pentru a elimina inechitățile și greșelile din sistemul de pensii, s-a promis modificarea Legii pensiilor, până la 1 octombrie 2018. Pensionarii au primit în schimb doar o amânare.

Există foarte puține măsuri de substanță din programul de guvernare care au fost realizate. Legea prevenirii, de exemplu, a fost aprobată, ce-i drept, mai târziu decât la termenul de 1 octombrie 2017, cum era prevăzut în programul de guvernare.

Promisiuni uitate

Există, bineînțeles, și o listă lungă de promisiuni din programul de guvernare care au fost uitate cu desăvârșire, deși au fost trâmbițate des în campania electorală. La capitolul taxe, impozitul pe venit trebuia să devină zero pentru medici, numărul taxelor, tarifelor și comisioanelor nu ar fi trebuit să depășească 50 și pentru agenții economici numărul taxelor fiscale și nefiscale ar fi trebuit să fie de maximum 40 de la 1 ianuarie 2018. Începând cu aceeași dată, impozitul pe terenul agricol lucrat trebuia eliminat, iar impozitul pentru terenul agricol nelucrat timp de doi ani consecutivi trebuia dublat. De asemenea, era promis impozit zero pentru dividende.

Bugetul cercetării trebuia să crească cu 30% de la an la an, dar în 2018 bugetul este doar cu 13% mai mare decât cel din anul precedent. Codul Economic trebuia pus în dezbatere parlamentară începând cu septembrie 2017; încă nu s-a auzit nimic despre el în Parlament.   

Marile păcăleli

Păcăleala cea mai mare a anului 2017 a fost, cu siguranță, Legea salarizării unitare. Creșterile de salarii brute trâmbițate se traduc, de fapt, în creșteri minore ale salariului net, odată cu trecerea plații asigurărilor sociale în sarcina angajatului. Așa că, majoritatea angajaților de la stat care vor primi o creștere de 25% a salariului brut de la 1 ianuarie 2018, vor vedea o majorare a veniturilor nete de doar 4%.

Guvernul nu s-a jucat de-a alba neagra doar cu salariile, ci și cu programul Start-Up Nation. Inițial, în programul de guvernare erau promiși 200.000 lei pentru fiecare proiect, pentru 10.000 firme anual, deci, o suma totală  de 2 miliarde de lei. În final, anul trecut, s-au alocat doar 250 milioane de lei la prima rectificare, pentru ca la a doua rectificare bugetară să se mai taie și din acești bani. Firmele care au crezut în aceste promisiuni au avut ghinion!

Unde dai și unde crapă

Au fost multe încercări eșuate de a pune în practică diverse planuri, dar mă voi limita la ideile din programul de guvernare care au prins contur. Un contur tremurat spre câș, însă. Contribuțiile sociale trebuiau reduse de la 39,25 la 35 la sută, începând cu 1 ianuarie 2018. De fapt,  s-au redus doar la 37,25%. Guvernul promitea introducerea unei contribuții de solidaritate, de la 1 ianuarie 2018, care s-a transformat într-o taxă (deja existentă) de 2,25% pe salariul brut ce va fi plătită de angajator. Această taxă va fi folosită la plata salariilor firmelor aflate în insolvență, a indemnizațiilor pentru șomaj, indemnizațiilor primite pentru concediile medicale sau cheltuielile pentru accidentele de muncă și bolile profesionale.

Măsura impozitării pe cifra de afaceri trebuia să înceapă de la 1 ianuarie și să prevadă 2-3 trepte de impozitare. Nu toate firmele, ci doar IMM-urile cu cifra de afaceri sub 1 milion de euro vor plăti 1% impozit pe cifra de afaceri,  pentru care există o singură treaptă de impozitare. Ideea cu impozitul pe cifra de afaceri este oricum nefericită, așa că între intenție și implementare nu e mare diferență, din punctul meu de vedere.

În planul de guvernare se menționează ca se va „simplifica legislația privind achizițiile publice”. Ce a făcut guvernul? A modificat legea astfel încât autoritățile sa poată încheia contracte in unele cazuri chiar fără obligația de a publica anunțul online. De asemenea, vor putea atribui contracte de pana la aproximativ 900.000 lei. Modificarea Legii achizițiilor publice întru-un mod care dă drumul la sifonarea banilor publici s-a făcut, probabil, din cauză că alte modificări de substanță din strategia națională pentru achiziții publice nu au fost făcute la timp, astfel încât sistemul să funcționeze corect după normele internaționale.

Programul mai menționează ca „Îmbunătățirea guvernanței corporative în companiile de stat este una dintre reformele structurale ce merită a fi luate în considerare pentru implementare.” Parlamentul face exact opusul scoțând de sub incidenta legii care reglementează guvernanta corporatista majoritatea companiilor de stat, făcând astfel mai ușoară numirea politică în fruntea acestor firme ale unor oameni fără pregătirea necesară.

Conform planului de guvernare, cheltuielile publice ar fi urmat să fie optimizate printr-un plan de raționalizare a cheltuielilor publice, care ar fi trebuit să fie prezentat public pana la 1 octombrie 2017. De fapt, acest plan nu există, iar soluția adoptată în pripă înainte de aprobarea bugetului pe anul 2018, a fost reducerea angajărilor în instituțiile publice centrale prin angajarea unei singure persoane la plecarea din sistem a doi angajați. Mai exact, s-a promis o analiză care să ducă la eficientizarea cheltuielilor și ne-am ales cu o tăiere cu barda.

Surprize, surprize, surprize  

Unele măsuri aprobate în 2017 nu au fost prezentate nici în campania electorala și nici în programul de guvernare. Reintroducerea supra-accizei la carburant este un astfel de exemplu. Acciza a fost reintrodusă pentru că nu au fost luate din timp măsuri care să aducă resurse la bugetul de stat.

Alianța PSD-ALDE, corijentă după un an de guvernare

Este foarte clar că guvernarea nu poate fi gestionată și de la partid și de la Palatul Victoria.  PSD trebuie să înțeleagă că nu poate pune doar executanți în locul miniștrilor, pentru că rolul acestora din urmă nu este doar de a bifa automat niște măsuri din planul de guvernare, ci de a conduce domenii vitale pentru dezvoltarea și siguranța României. Este nevoie de specialiști măcar în eșalonul doi, pentru a asigura un minim de profesionalism al actului de guvernare. Să sperăm că alianța de guvernare se trezește la realitate măcar după un an, pentru a lua o notă de trecere în următoarele luni, dacă dorește să mai rămână la guvernare. În anul care tocmai s-a încheiat, am putea spune că  guvernarea PSD – ALDE a rămas corijentă.