Vineri, într-o declarație, Premierul Cioloș a pus sub semnul întrebării doua lucruri esențiale pentru păstrarea sau atragerea investitorilor străini: reducerea de taxe programată în 2017 și menținerea deficitului bugetar de anul acesta în limita de 3% din PIB.
În contextul de instabilitate internațională cauzată de Brexit și de lovitura de stat eșuată din Turcia, România trebuie să depună toate eforturile pentru a fi percepută ca o oază de stabilitate și predictibilitate. Însă, când Premierul anunță că România s-ar putea să nu își îndeplinească obligațiile din Tratatul de la Maastricht de a avea un deficit de sub 3%, demonstrăm că țara noastră nu își ia angajamentele în serios. Cu siguranță, investitorii străini nu au privit cu ochi buni aceasta declaratie, investițiile într-o astfel de țară nu sunt de bun augur.
De asemenea, la doar un an de la punerea în vigoare a noului Cod Fiscal, când apar declarații publice de la oficialități că s-ar putea ca acesta să NU fie respectat începând din 2017, sunt motive ca investitorii străini să pună sub semnul întrebării derularea unor afaceri în România.
Relaxarea fiscală prevăzută în noul Cod Fiscal la începutul anului 2017 este esențială. După Brexit, majoritatea statelor s-au grăbit să anunțe masuri de relaxare fiscală. Astfel, Marea Britanie a anunțat pe 3 iulie că va tăia impozitul pe profit până la o rată de sub 15%, iar Franța a anunțat pe 6 iulie, că va reduce același impozit cu 5 puncte procentuale. Aceste măsuri au scopul de a atrage investitorii. În acest context în care asistăm la o competiție de reducere a taxelor între țările europene („tax competition” în limbaj de specialitate), România merge în direcție inversă și Premierul declară public ca reducerile deja prevăzute în Codul Fiscal s-ar putea amâna.
O parte din rău a fost deja făcut. O astfel de declarație din partea Premierului pune în alertă investitorii și îi face să se gândească de doua ori dacă să mai stea sau să vină în Romania. Răul mai mare, adică punerea în practica a intenției de amânare a relaxării fiscale și/sau depășirea deficitului de 3%, încă mai poate fi evitat.
România trebuie să stea într-un deficit de sub 3% pentru că așa este sănătos pentru economie și pentru că altfel riscăm o amendă de până la 0,2% din PIB din partea Comisiei Europene. De asemenea, trebuie să aplicam tăierile de taxe prevăzute în Codul Fiscal. Nu ne permitem să riscam să ne plece investitorii. Nu ne permitem o recesiune.
Pentru a pastra deficitul sub 3% din PIB și a putea aplica tăierile de taxe prevăzute pentru anul viitor, Guvernul trebuie să regândească rectificarea bugetară, al cărei proiect pus în dezbatere publică este extrem de imprudent. Acest proiect este realizat pe o estimare mult prea optimistă a PIB-ului și a încasărilor bugetare. Mai precaut ar fi să reducă estimările de venituri și, implicit, să reducă și cheltuielile.
De asemenea, actualul guvern poate pregăti din timp terenul pentru anul viitor, astfel încât cheltuielile bugetare din 2017 să fie mult mai mici. Se poate face o analiză a cheltuielilor (în limbaj tehnic „spending review”) care arată unde sunt irosiți banii publici. FMI s-a oferit deja să ofere ajutor tehnic în acest sens și totuși această analiza nu este finalizată. Se pot prioritiza investițiile publice la Ministerul Finanțelor pentru toate domeniile, nu la nivel de minister, cum s-a anunțat de curând de către Ministerul Sănătății. Există deja o unitate de prioritizare a investițiilor la Ministerul Finanțelor, creată cu ajutorul Băncii Mondiale. Se pot centraliza achizițiile publice. Măsura este recomandată și în noile directive europene, precum și în Strategia Națională pentru Achiziții Publice realizată anul trecut de Guvernul Ponta. Toate aceste măsuri, luate din timp, pot reduce cheltuielile în mod substanțial în 2017, prin reducerea risipei, prin eficientizare și prin reducerea fraudei.
De asemenea, dacă se dorește, se poate acționa și pentru a crește veniturile. Pentru asta, Ministerul Finanțelor trebuie să revoce masurile de încurajare a evaziunii fiscale pe care le-a luat în ultimele luni. O astfel de măsură o reprezintă amânarea aplicării acordului FATCA, un schimb de informații financiare cu SUA care previne marea evaziune. Alt exemplu ar fi modul în care Ministerul Finanțelor a relaxat legea plafonării numerarului și a permis plata în cash pentru sume mai mari de 10.000 de lei, în anumite condiții. Nu în ultimul rând, nu există preocupare pentru problema majora a off-shorurilor, care permit unor persoane să scoată din țară mulți bani fără să plătească taxe în România. Deși ANAF a anunțat ca a înființat un grup de lucru pentru a investiga dacă sunt români implicați în Panama Papers, care au scos bani din tara prin off-shoruri, nu am auzit până acum niciun nume sau nicio sumă raportată în urma investigațiilor realizate de acest grup al ANAF-ului. Trebuie să demaram astfel de măsuri care pot aduce mulți bani la bugetul de stat.
În final, mi-ar dori ca vocile experților în economie să se facă auzite, în încercarea de a opri cumva greșelile pe care Guvernul actual e pe cale să le facă. Se pare ca mulți dintre aceștia decid să tacă acum, pentru ca e mai ușor să critice și să acuze după ce greșelile sunt făcute, când vedem și simțim cu toții efectele negative. Oare nu este mai corect și mă benefic pentru România să încercam să oprim niște greșeli înainte ca ele să se întâmple? Altfel, dezastrul economic de mâine nu va fi, oare, și din vina celor care tac azi, nu doar a Guvernului Cioloș?
Din pacate, dincolo de orgolii, mize politice, interese, oamenii care trăiesc și muncesc în aceasta țară vor suporta mâine consecințele măsurilor pe care le iau guvernanții azi. La anul poate va fi un alt guvern care va explica greșeala imensă a măsurilor predecesorilor săi, dar acest lucru nu le va face oamenilor viața mai bună. Cred că e timpul să ne trezim, să facem astazi ce putem pentru a evita greșeli. Nu ne permitem să mai amânăm.
Acest articol a fost publicat prima data in Ziarul Financiar, pe data de 8 august 2016. Este accesibil la acest link.
