Suferim de populism macroeconomic grav. Guvernul dă în stânga și în dreapta bani pe care nu îi are. Veți spune că se mai întâmplă asta și într-o familie, că îți mai faci o bucurie din când în când, chiar atunci când nu ai bani, îți mai iei o vacanță de o săptămână în Deltă. Dar, ceea ce face Guvernul, e echivalent cu a-ți lua o vacanță de o lună în Maldive, pentru toată familia, pentru care nu ai bani și lași datoria în seama copiilor să o plătească.

Nu e încă prea târziu. Ne putem face bine de această boală, fără sa ajungem la stadiul în care să ne trezim cu tăieri de pensii și salarii, cum s-a întâmplat după măsurile populiste luate înainte de criza din 2009.

Populismul

În 2008, creșterea economică era de 7,3%, în timp ce acum este de 4,6%. Și atunci și acum, guvernul a cheltuit fără măsură în loc să pună un ban deoparte pentru zile negre.

Între 2005 și 2008, cheltuielile publice cu pensiile și salariile au crescut semnificativ, iar creșterea salariilor de la stat a fost mult mai mare decât cea din privat. În 2008, cheltuielile cu personalul ajunseseră la 10,2% din PIB și cele cu asistența socială la 11,2% din PIB, conform Comisiei Naționale de Prognoză.

Actuala guvernare a trecut o lege a salarizării unitare cu un impact total de 30 miliarde de lei și una a pensiilor cu un impact în acest an de 8,4 miliarde de lei, care ajunge în 2022 la un impact de 81 miliarde de lei. Conform aceleași surse, cheltuielile cu personalul vor ajunge la 11,7% din PIB și cele cu asistența socială la 11,5% din PIB în 2019, adică la niveluri chiar mai mari decât înainte de criză.

Deficitul (cash) era în 2008 de 5,5% din PIB, peste cel prognozat. Astăzi avem un deficit uriaș, cu 6 miliarde mai mare decât cel de anul trecut pe vremea asta, în condițiile în care anul trecut am atins limita deficitului permis în UE.

Si atunci, ca și acum, primele efecte ale măsurilor pro-ciclice luate de guvern s-au văzut în prețuri mai mari. În 2008 inflația era 7,9%, astăzi este de 4,1%.

Criza 

În 2008, semnele crizei începeau să se simtă la nivel global, dar erau cu totul ignorate în România. În 2007, criza se declanșase deja în SUA de la problemele cu împrumuturile ipotecare. În 2008, banca de investiții Lehman Brothers dădea faliment și provoca o panică bancară globală. Dow a scăzut atunci cu 770 de puncte, cea mai gravă scădere de-o zi. La noi, guvernul vedea lumea prin ochelari roz. Prognoza de creștere economică pentru anul 2009 făcută de Comisia de Prognoză în 2008 era de 6,1%. În realitate, ea a fost de -6,6%.

 

Azi avem în față un Brexit fără acord care va afecta comerțul și investițiile noastre cu Marea Britanie, dar pe cele cu state terțe. Economia Germaniei, cea mai mare destinație pentru exporturile noastre, a scăzut în trimestrul 2 și în viitor germanii nu va mai cumpăra atât de multe bunuri de la noi. Suntem în plin război comercial dintre SUA și China, lucru care va afecta negativ inclusiv economia românească. Comisia Națională de Prognoză, optimistă ca de obicei, prezice o creștere de 5,5% anul acesta și una și mai mare, de 5,7% pentru 2020.

La început de 2009, criza a lovit România. PIB-ul real a scăzut cu 6,6% în primul an de recesiune. Criza ne-a prins nepregătiți și cu un deficit bugetar care nu ne-a lăsat spațiul necesar să reacționam. Am luat un împrumut de la FMI și de la CE de 20 miliarde de euro. În mai 2010, președintele anunța o reducere de 25% a salariilor. Guvernul a crescut apoi TVA-ul de la 19% la 24%.

Din fericire, în 2019, o criză nu se face încă simțită în România. Surprinzător însă, cei de la putere, vorbesc deja de măsuri de austeritate. „Aseara am semnat -Pactul pentru bunăstarea românilor- (…) Partidele din opoziție au refuzat să îl semneze, dezvăluindu-și astfel intenția de a reveni cu politici de austeritate” scria Mihai Fifor, pe Facebook. Pare că oamenii aceștia știu foarte bine că lasă în urmă un dezastru!

Românii

Îmi spunea un fost demnitar portughez ca are impresia că oamenii înțeleg care au fost efectele crizei, dar nu înțeleg care au fost cauzele ei și nu îi trag la răspundere pe cei care au creat condițiile în care țara nu a putut răspunde unei crize.

Sper ca noi înțelegem mai bine decât portughezii. Cred ca avem mari șanse să nu repetam greșelile istoriei. În ultimul sondaj INSCOP, 74,9% dintre românii întrebați credeau că țara se îndreaptă într-o direcție greșită. La ultimele alegeri, am avut o prezență de 49,02% la urne și oamenii au votat împotriva partidelor aflate la guvernare. PSD a obținut 22,5% în 2019 față de 45% în 2016 și ALDE nici nu a trecut pragul electoral în condițiile în care a luat peste 5% în 2016. De asemenea, am auzit mai mulți politicieni și experți care atrag atenția asupra lipsei spațiului fiscal și asemănărilor dintre perioada dinainte de criză și azi.

Concluzie

În acest moment, nu e cazul să ne panicăm, dar trebuie să prevenim repetarea greșelilor din trecut și să fim pregătiți în cazul în care o criză va lovi din nou. Adică, în primul rând trebuie să creăm spațiul fiscal pentru ca atunci când economia va încetini să avem de unde să oferim facilitați fiscale pentru populație și companii, pentru a reduce efectele unei încetiniri economice. Dacă așa ceva se întâmpla mâine, guvernul nu ar avea de unde să dea pentru că a ajuns la fundul sacului și s-a împrumutat cât de mult îi este permis, ajungând la un deficit de 3%, maximul admis în UE. Pentru asta, guvernul trebuie să înceteze să mai dea noi măsuri cu impact bugetar. Trebuie sa plătească pensiile și salariile si, în rest, să mai economisească. De unde? Asta trebuie să ne arate o analiză amănunțită a cheltuielilor bugetare (spending review) realizată de Guvern, eventual cu experți externi, pentru a identifica excesele și a gândi măsuri de rectificare.

Mai avem nevoie și de mai multă predictibilitate fiscală, adică să nu mai tot modificam Codul Fiscal peste noapte. Această măsură, împreună cu cele menționate anterior, pot da mai multă încredere investitorilor străini care ne finanțează datoria publică. Ne împrumutam mult mai scump decât statele de lângă noi și asta când economia încă merge bine. În cazul unei recesiuni și a unei scăderi a încrederii creditorilor în posibilitatea de a ne finanța datoria, costurile cu finanțarea pot crește vertiginos peste noapte. Trebuie sa ne consolidam încrederea pe piețe, începând de azi.

Nu în ultimul rând, atât actorii interni cât și cei externi au o responsabilitate de lua o poziție publică împotriva populismului. Partidele, societatea civilă, media, familiile politice europene și EU, ar trebui să spună clar că avem de a face cu populism și să avertizeze privind efectele acestui fenomen asupra populației. Poate nu am știut ce se va întâmpla în 2008, dar acum știm cum a fost atunci și va fi vina noastră, a tuturor, daca le permitem celor de la putere să continue cu măsuri populiste!

Acest articol a fost publicat întâi pe platforma Blogurile Adevărul în data de 30 Septembrie 2019.